Astronomia etse una dintre cele mai vechi stiinte, inceputurile ei gasindu-le in China, Mesopotamia(Babilon) si Egipt, cu cateva mii de ani in urma. Oamenii au fost inca din cele mai vechi timpuri preocupati sa desopere misterele universului si astfel au inventat telescopul inainte ca astronomia sa devina o stiinta moderna.

Astronomia a luat nastere din necesitatile practice ale societatii omenesti,cum ar fi orientarea pe uscat si ape,masurarea timpului,calendarul.Legile stabilite in astronomie sunt folosite pentru viata practica.

La inceput, astronomia se ocupa doar cu observarea si prezicerea obiectelor vazute cu ochiul liber.

Inca din Antichitate,s-a dovedit a fi fundamentala utilizarea Soarelui,Lunii si a stelelor pentru a cunoaste ora si ziua,precum si pentru a naviga.Astronomii,de multe ori,au dat inapoi in fata limitelor necunoscutului.De exemplu,pana in sec al XV-lea,toata lumea credea ca Terra(Pamantul) era centrul Universului.A fost nevoie de astronomi curajosi si inspirati pentru a modifica aceasta viziune.

De-a lungul secolelor,tehnologiile au progresat,astfel ca astronomii pot spune astazi din ce sunt facute stelele,chiar fara sa le atinga,si pot estima dimensiunea si varsta Universului.

In timpul Greciei Antice (1400-300 î. Hr.), grecii au contribuit la dezvoltarea termenului de astronomie teoretica. Odiseea - un poem epic traditional scris de autorul grec Homer in secolul al VIII-lea î.ch., - face referire la numele unor stele precum Ursa Mare, Orion si prezinta cum vapoarele,corabiile se ghideaza dupa stele.

Philolaos, un urmas a lui Pitagora, a spus ca Pamantul, Luna si Soarele sunt planete si se invart in jurul unui foc, dar de pe pamant nu se poate vedea focul pentru ca un obiect se invarte in jurul focului intre pamant si foc. Potrivit acestor afirmatii, revolutia pamantului in jurul acestui foc este de 24 de ore.

In anul 370 i.Hr., astronomul Eudoxus din Cnidus a spus ca o sfera uriasa se invarte in jurul pamantului si ca in aceasta sfera sunt mai multe sfere transparente interconectate. Probabil, cel mai original observator, Aristarchus din Samos, credea ca Pamantul se roteste in jurul axei sale o data la 24 de ore, si, impreuna cu alte planete in jurul Soarelui. Explicatia sa a fost respinsa de cei mai multi filozofi greci, care priveau Pamantul ca o planeta statica in jurul careia se roteau celelate planete. Teoria lui Aristarh din Samos, cunoscand sistemul geocentric ramane neschimbata de peste 2000 de ani.

In secolul al II-lea , astronomii greci Hiparh si Ptolemeu au folosit o serie de cercuri concentrice, cu Pamantul aproape de centru pentru a reprezenta miscarea generala a Soarelui, Lunii si a planetelor in jurul zodiilor. Pentru a explica variatiile de viteza ale Soarelui si Lunii si regresia planetelor, ei au presupus ca fiecare din aceste obiecte se roteste in jurul unui al doilea cerc numit epiciclu centrat pe circumferinta celui dintai. Au determinat pozitiile a aproximativ 1000 de stele de pe cer folosindu-se de aceasta harta pentru a urmari miscarea planetelor. Au creat mai multe cercuri concentrice, pamantul fiind in centru, putand fi masurata viteza soarelui si a lunii. Pentru a explica variatiile periodice in viteza soarelui, a lunii, si ale altor corpuri ceresti, a fost necesara reprezentarea altor cercuri suplimentare fiecarei orbite in parte, denumite epicicluri, ajungandu-se la circa 80 de asemenea orbite, reprezentare care intra in conflict cu datele matematice.

HIPARAH este unul dintre marii astronomi ai Antichitatii,fondatorul astronomiei stiintifice,Hiparah(circa 190-125 I.Hr) a alcatuit un catalog de stele,care cuprindea pozitiile a peste 1000 de stele,clasificate pe sase marimi stelare.Tot el a introdus determinarea pozitiei unui punct pe suprafata Pamantului cu ajutorul latitudinii si a longitudinii geografice.A determinat durata anului solar,a calculat destul de precis distanta dintre Pamant si Luna,a descoperit fenomenul de precesie a echinoctiilor,adica al deplasarii in lungul eclipticii a punctelor echinoctiale vernal si autumnal.

PTOLEMEU (Claudiu Ptolemeu din Alexandria) a trait in secolul al II-lea d.Hr(90-168).El mentinea sistemul geocentric,dar,pentru a explica miscarile aparente in forma de bucle ale planetelor pe sfera cereasca ,a imaginat un sistem denumit al epiciclelor.De-a lungul a aproape 1500 ani,astronomia s-a bazat pe Almageste,tratat elaborat de savantul grec Ptolemeu.Aceasta lucrare aduna si explica munca tuturor marilor astronomi dinaintea autorului.Almageste apara ideea ca Terra este in centrul Universului,idee demonstrata ulterior ca fiind gresita.Aceasta conceptie este cunoscuta ca sistemul ptolemeic.Ipotezele lui Ptolemeu referitoare la miscarea planetelor au permis sa se calculeze pozitiile planetelor pe cer si au adus un anumit folos practic,insa in fond erau gresite.

Dupa caderea Imperiului Roman si pana in Evul Mediu,studiul astrilor progreseaza gratie astronomilor musulmani.In „Cartea stelelor fixe”,astronomul persan Al-Sufi(903i.Hr-86d.Hr)stabileste pozitia a mai mult de 1000 de stele.

COPERNIC: Genialul savant polonez Nicolaus Copernicus-numele latinizat al lui Mikolaj Kopernik(1473-1543) a fost primul astronom din lumea moderna care a retras Pamantul din centrul Universului,punand bazele „sistemului heliocentric”.In sistemul sau,toate planetele se invartesc in jurul Soarelui,iar Pamantul nu este altceva decat o planeta ca oricare alta. El a mai explicat succesiunea anotimpurilor si procesia echinoctiilor.Copernic a aratat oamenilor adevaratul loc al Pamantului in Univers,precum si miscarea lui;el a ajuns la convingerea ca Pamantul se misca si ca miscarile astrilor pot fi mai usor si mai bine explicate, daca admitem ca Pamantul se misca.Pornind de la acest punct de vedere a explicat rasaritul si apusul prin rotatia diurna a Pamantului,ca si miscarea aparenta a Soarelui pe ecliptica,prin deplasarea anuala a Pamantului in jurul Soarelui.

GALILEO GALILEI: Afland de inventia unei lunete in Olanda,invatatul italian Galileo Galilei(1564-1642) a construit si el in anul 1609 o luneta,pe care a folosit-o la observarea astrilor.Cu ajutorul lunetei,Galilei a facut multe observatii stiintifice care au servit ca dovezi stralucite pentru teoria lui Copernic.In primul rand Galilei a descoperit existenta muntilor de pe Luna.Acest fapt a dovedit asemanarea dintre corpurile ceresti si Pamant ca si inexistenta unor deosebiri radicale intre ele.Apoi,Galilei a descoperit ca in jurul lui Jupiter se rotesc patru sateliti tot astfel dupa cum Luna se roteste in jurul Pamantului.Mai tarziu Galilei a identificat fazele planetei Venus adica a stabilit ca aceasta planeta isi schimba aspectul la fel ca Luna.Acest lucru dovedea ca Venus are o forma sferica si reflecta lumina primita de la Soare si ca are o miscare de revolutie in jurul Soarelui si nu in jurul Pamantului.Cu ajutorul lunetei sale Galilei a mai descoperit pete intunecoase pe suprafata Soarelui.Observand ca aceste pete se deplaseaza pe suprafata discului solar,el a dedus ca Soarele se invarteste in jurul axei sale.In felul acesta a fost mai usor de admis ca si Pamantul se invarteste in jurul axei sale.In sfarsit,cand Galileo a privit Calea Lactee cu luneta,a descoperit ca aceasta fasie luminoasa ce traverseaza bolta cereasca se compune din foarte multe stele mici.Aceasta a dovedit oamenilo ca Universul este mult mai mare decat si-l inchipuiau si deci nu s-a mai putut admite ca acest Univers imens ar putea executa o miscare de rotatie in 24 de ore in jurul Pamantului.

Lui Galilei i se atribuie celebra replica rostit in fata Inchizitiei: "Eppur si muove". El a fost somat de Inchiziţie sa-si retraga ideile eretice, dar, pentru ca nu a renuntat la ele, a fost pus sub arest la domiciliu.

ISAAC NEWTON: Invatatul englez,Sir Isaac Newton(1642-1727) a descoperit legea atractiei universale.Newton a dovedit ca atractia Pamantului sub influenta careia toate obiectele cad pe Pamant,se extinde si mai departe ,micsorandu-se invers proportional cu patratul distantei de la centrul Pamantului.Aceasta inseamna ca forta de atractie a Pamantului se intinde la infinit si ca ea se exercita deci si asupra Lunii,pe care o retine pe orbita ei..In fiecare zi la tramurile oceanelor si marilor deschise se poate observa ridicarea periodica a nivelului suprafetei apei marilor si oceanelor ca urmare a miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei exercitate de Luna si de Soare.De doua ori in decursul a 24 de ore nivelul apei creste(acesta este fluxul) si de doua ori descreste(refluxul).Refluxul are loc aproximativ la 6 ore dupa flux;dupa inca 6 ore se repeta fluxul,astfel ca intervalul de timp intre doua fluxuri este de 12 ore.Oscilatia ritmica a nivelului apei Oceanului Planetar,materializata prin flux si reflux poarta numele de maree sau de unda mareica.Newton a dovedit ca fluxurile si refluxurile sunt intr-adevar cauzate de atractia Lunii si a Soarelui.Studiind dispersia luminii a explicat curcubeul compozitia luminii ca si natura sa corpusculara.Newton a mai aratat ca miscarile satelitilor planetelor permit determinarea maselor planetare a observat ca miscrile cometelor se supun acelorasi legi ca si cele ale planetelor.

WILLIAM HERSCHEL: Astronomul englez Sir William Herschel(1738-1822),observand cerul cu telescopul construit de el,a descoperit in anul 1781,o noua planeta a saptea in ordinea departarii de Soare si care a fost numita Uranus.A cercetat stelele duble si roiurile stelare si a descoperit satelitii lui Uranus –Titan si Oberon-si cei ai lui Saturn-Mimas si Enceladus.

EDWIN POWELL HUBBLE: Astronomul American E.P.Hubble(1889-1953) a determinat departarile nebuloaselor,descoperind ca acestea sunt sisteme stelare independente de Galaxie.A dedus deplasarea spre rosu din spectrul galaxiilor iondepartate ,ceea ce a condos la idea expansiunii universului vizibil
ALBERT EINSTEIN: Einstein(1879-1955) fizician german emigrat in S.U.A(1933),laureate al Premiului Nobel pentru fizica(1921),este savantul care a pus bazele teoriei relativitatii generalizate sau cum se mai numeste ,teoria gravitatiei,conform careia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleasi in toate sistemele de referinta din Univers,inertiale sau neinertiale.Aceasta teorie a revolutionat problemele cosmologiei.A enuntat legile statice ale proceselor de emisie spontana si ale emisiei stimulate a luminii,pe baza carora s-a construit,in anul 1960, laserul.
In Germania, anul 2005 a fost decretat "Anul Einstein": se împlinesc 100 de ani de la lansarea teoriei relativitatii precum si 50 de ani de la moarte. In acest an sunt prevazute o serie de manifestari stiintifice si de popularizare a teoriilor sale.

Este foarte important de stiut despre Einstein ca nu a fost niciodata de acord cu mecanica cuantica. A purtat discutii aprinse cu marele fizician Niels Bohr in legatura cu principiul de nedeterminare si s-a stins din viata fara sa accepte metoda acestei teorii.

Astfel, datorita acestor teoreticieni care s-au ocupat de studierea stelelor si a planetelor, s-a ajuns ca omul, pentru prima data, la doi ianuarie 1959 a izbutit sa trimita in spatiul cosmic un obiect, care smulgandu-se de atractia Pamantului, a trecut pe langa Luna si a pornit mai departe in juurul Soarelui. Acest obiect consta dintr-o racheta perfectionata inzestrata cu aparate stiintifice de masurat. La 7-8 ianuarie 1959,prima nava cosmica se transformase definitiv in planeta artificiala a Soarelui.In timpul zborului navei cosmice sovietice spre Luna,  a fost efectuata cu ajutorul ei o alta experienta interesanta: cand racheta se gasea la 113.000 km departare de Pamant,un mecanism electronic de dimensiuni mici,aflat la bord,a comandat aruncarea in spatiu o mare cantitate de vopori de sodiu,formandu-se astfel o cometa artificiala stralucitoare.

Un alt gen de zbor lunar fara debarcare a fost realizat tot de URSS la 4 octombrie 1959,cand a fost trimisa pe luna o statie automata interplanetara.Statia a fost lansata in asa fel incat sa dea ocol Lunii si sa se intoarca pe Pamant,transformandu-se intr-un satelit artificial al planetei noastre cu orbita foarte alungita.Cu ajutorul acestei statii,au fost obtinute istoricele imagini ale acelei parti ale Lunii pe care nu o putem vedea de pe Pamant.

Prima racheta cu destinatia spre Luna a fost lansata la 12 septembrie 1959,pentru a lovi Luna "in plin".Racheta a atins suprafata Lunii dupa 36 de ore de la lansare cazand intr-un punct situat cam la 800 de km de centrul lunar,fiind dirijata de comenzi radio de pe Pamant.

Primul om trimis in spatiu a fost rusul Yuri Gagarin,urmat apoi dupa doar cateva saptamani de Alan Shepard devenind astfel primul American in spatiu.Incepand cu anul 1959 zeci de sonde automate au fost lansate spre Luna. Primele areu destinate simplei fotografieri a suprafetei, in timp ce o savurau inainte de a se prabusi pe intindera ei. In octombrie 1959, sonda ruseasca Luna 3 a trimis primele imagini ale fetei "nevazute" ale Lunii.

Intre 1969 si 1972, sase zboruri efectuate de navala spatiale Apollo au permis ca 12 astronauti americani sa paseasca pe Luna ei au fost Neil Armstrong si Eorvin Aldrin, pe 20 iulie 1969 in timpul zborului efectuat de Apollo 11, astronautii misiunii au instalat pe suprafata acesteia , instrumente stintifice, au efectuat diverse masuratori si au adus pe Pamant pentru analiza aproape 400 kg de roci selenare.