Handbalul este mentionat la noi in tara inca din 1922 la Sibiu. Initial, jocul era alcatuit din doua echipe a cate 11 jucatori, iar terenul era asemanator celui de fotbal. Handbalul in 7 apare in 1928 si este numit "Hazena" in Cehoslovacia si Iugoslavia. 

In 1936 se constituie Federatia Romana de Handbal si in acelasi an echipa tarii noastre participa la Jocurile Olimpice, unde se claseaza pe locul 5. 

Handbalul este un joc de echipa, bazat pe viteza de deplasare si de executie a jucatorilor. 
Echipele sunt alcatuite din 7 jucatori (6 jucatori de camp si 1 portar) dar pe foaia de arbitraj pot fi trecuti 12 jucatori; cei 5 jucatori, de rezerva, pot schimba, oricand in timpul jocului, pe cei din teren.

Jucatorilor li se pretinde o inalta pregatire atletica, forta si rezistenta, gandire tactica si o perfecta armonizare in cadrul echipei; acestia trebuie sa introduca mingea in poarta echipei adverse si sa-si apere propria poarta de atacurile adverse. Mingea se joaca cu mainile, dar este permisa atingerea ei cu orice parte a corpului (cu exceptia picioarelor de la genunchi in jos); portarul poate folosi si picioarele pentru a-si apara poarta. 

La Festivalul Mondial al Tineretului din 1955 echipa feminina a Romaniei cucereste medalia de aur, aceasta performanta reprezentand cea dintai mare afirmare. Un an mai tarziu tot fetele devin campioane mondiale la handbal in 11, iar in 1962 si la handbal in 7. 

Echipa masculina cucereste primul titlu de campioana mondiala in 1961. Ultimul an de existenta al handbalului in 11 este 1963, dupa care viteza, spectaculozitatea, numarul mare de goluri si dezvoltarea rapida a handbalului in 7 inving definitiv. In perioada care a urmat, baietii nostri ne aduc mari satisfactii la campionatele mondiale si Jocurile Olimpice, unde cuceresc medalii de aur, argint sau bronz.