Eclipsele se formeaza intr-un mod simplu: Pamantul si Luna fiind corpuri opace, luminate fiind de Soare, formeaza un con de umbra si penumbra. In conul de umbra nu patrunde lumina Soarelui iar in cel de penumbra lumina patrunde doar partial. Daca in miscarea sa in jurul Pamantului, Luna patrunde in conul de penumbra a Pamantului, atunci se va produce o eclipsa de Luna. Invers, daca Luna se va afla intre Soare si Pamant iar conul sau de umbra va cadea pe suprafata Pamantului, in regiunile alaturate de umbra Lunii va avea loc o eclipsa de Soare. In acest caz intregul disc al Soarelui va fi acoperit de discul Lunii.
In cazul in care Luna este prea departe de Pamant iar acesta din urma se afla dincolo de varful conului de penumbra, discul Lunii nu va acoperi Soarele in intregime iar eclipsa formata se va numi inelara. De pe Pamant se va vedea un inel luminos din Soare, restul fiind acoperit de discul Lunii. In lucurile de pe Pamant aflate in conul de penumbra a Lunii va avea loc o eclipsa partiala de Soare. Soarele va fi astfel partial acoperit de discul Lunii.
Eclipsele de Soare au loc doar la faza de Luna noua, atunci cand Luna se afla intre Soare si Pamant si nu este vizibila. Eclipsele de Luna au loc doar la faza de Luna plina, atunci cand satelitul nostru natural se afla in parte opusa Soarelui fata de Pamant, Luna fiind luminata din plin. Printr-o divina coincidenta, Soarele si Luna au diametrele aparente aproximativ egale, insa datorita elipcitatii orbitelor Pamantului si Lunii , discul lunar apare uneori mai mic.
Astronomia poate calcula cu mare precizie succesiunea eclipselor din trecut si viitor. Astronomul austriac Theodor Ritter von Oppolzer, printr-o carte publicata in 1887, descrie succesiunea tuturor eclipselor din anul 1207 i.e.n si pana in anul 2162 e.n.
ECLIPSELE DE SOARE SI DE LUNA Pamantul este in linie dreapta cu Soarele si Luna atunci cand acestea sunt in acelasi timp intr-unul din nodurile Lunii. Se poate intampla ca Luna noua sa aiba loc departe de nodul orbitei sale si in aceste conditii nu se poate forma eclipsa de Soare. Acum Luna se proiecteaza pe cer ori deasupra ori sub discul Solar.
Daca masura unghiului intre centrul discului Soarelui si pozitia nodului, determinata pe ecliptica (drumul aparent al Soarelui pe cer) este mai mare de 18¬grd 31min nu va avea loc o eclipsa de Soare, iar daca este mai mica de 15grd 21min va avea loc sigur o eclipsa de Soare.
O eclipsa va avea loc sau nu pentru valor intermediare. Daca distanta unghiulara Soare – nod al orbitei Lunii este mai mica decat 9grd 55min atunci eclipsa va fi totala iar aceasta nu va fi totala daca aceasta distanta este mai mare de 11grd 50min.
Numarul maxim de eclipse este de 7 intr-un an, iar in acest caz 5 sunt de Soare si doua sunt de Luna, sau 4 sunt de Soare iar 3 de Luna. In consecinta eclipsele de Soare sunt mai numeroase decat cele de Luna.
Eclipsele de Luna se produc mai simplu decat cele de Soare. Atunci cand Luna intra in conul de umbra a Pamantului se va forma o eclipsa de Luna. Eclipsa de Luna se vede de oriunde de pe suprafata Pamantului, Luna nefiind un corp luminos. Insa eclipsele de Soare se poate observa doar din acele zone unde cade umbra lunii. Ca si in cazul Soarelui, si eclipsele de Luna pot fi totale (cand Luna intra in intregime in conul de umbra a Pamantului) sau numai partiale (atunci cand doar o parte din Luna intra in acest con).
Chiar in timpul unei eclipse totale de Luna, aceasta nu dispare complet ci se observa intunecata in diverse nuante de rosu-caramiziu. Acest lucru se datoreaza atmosferei Pamantului si fenomenului de refractie suferit de lumina aici. Prin absorbtie prin straturile atmosferice lumina este diminuata in spectrul sau si va ajunge doar lumina rosie. Acelasi efect il intalnim la apusul sau rasaritul Soarelui cand vedem Soarele rosiatic.
Cantitatea de lumina refractata depinde de cantitatea de praf si nori existenta in atmosfera. Daca Pamantul nu ar avea atmosfera doar atunci Luna ar fi complet intunecata.
Andre Danjon a creat o scara in vederea determinarii si departajarii eclipselor functie de suprafata intunecata a discului Lunar:
L=0: Eclipsa foarte întunecata. Luna aproape invizibila, în special în partea de mijloc.
L=1: Eclipsa întunecata,gri sau maro ca si coloratie. Detaliile se vad cu mare dificultate.
L=2: Foarte rosie,întunecata central, în schimb extremitatile foarte luminoase.
L=3: Eclipsa rosie-caramiziu. Umbra are un accent galbiu.
L=4: Foarte luminoasa,de nuanta rosu deschis sau oranj. Nuante foarte deschise. Se disting detalii foarte usor.
Un selenelion sau selenehelion este un tip de eclipsa cand si luna eclipsta cat si Soarele se pot vedea în acelasi timp. Avest aranjament cosmic particular a dus la aparitia termenului de eclipsa orizontala. Poate fi obsevata imediat dupa rasarit sau înainte de apus.
OBSERVAREA CU OCHIUL LIBER O eclipsa de Soare dureaza in cazul Romaniei aproximativ 2 minute si doar in acest scurt timp observarea sa se poate face cu ochiul liber, Resteul eclipsei, adica toate celelalte faze de partialitate se pot observa doar cu ochlerai speciali sau filtre specializate solare. Observarea cu ochiul liber a eclipsei fara astfel de dispozitive speciale este deosebit de periculoasa deoarece datorita luminii puternice si a radiatiilor ultraviolete si infrarosii se poate produce orbirea partiala sau totala.
Filtrele destinate observarii ecipsei au o pelicula subtire din aluminiu, crom sau argint care atenueaza radiatia periculoasa si reprezinta o metoda sigura de observatie. NU se folosesc pentru observarea eclipsei filme fotografice, filme medicale folosite pentru raze X, sticla afumata, filtre cu polarizare sau ochelari de Soare, deoarece aceste dispozitive nu filtreaza suficient lumina solara, in speciala radiatia infrarosie si ultravioleta, extrem de daunatoare ochiului.
OBSERVAREA CU UN INSTRUMENT OPTIC Observarea Soarelui printr-un instrument optic necesita folosirea anumitor filtre speciale ce vor atenua radiatiile extrem de periculoase. Pentru observatiile solare sunt folosite doua metode: observarea prin proiectie si observarea directa, prin instrument, folosind filtre solare.
Observarea Soarelui, indiferent de metoda ce se foloseste, se face prin pozitionarea instrumentului astfel incat Soarele sa fie in campul vizual. Dac nu sunt la dispozitie filtre pentru aceasta, se proiecteaza imaginea Soarelui pe o foaie de hartie, astfel aceasta sa fie clara si se misca aparatul pana cand imaginea Soarelui va fi intreaga. Avantajul metodei proiectiei este ca reprezinta o observatie sigura si este accesibila simultan mai multor persoane.
Pentru aceasta metoda se foloseste un ecran alb ce va fi asezat fix in spatele ocularului instrumentului, perpendiculat pe axa ocularului. Totusi calitatea imaginii este una medie, fiind influentata de turbulentele interne ale instrumentului.
A doua metoda, in care se foloseste un filtru solar, este lipsita de riscuri in cazul folosirii unui filtru special prevazut pentru o astfel de observatie ce va fi pozitionat inaintea obiectivului instrumentului. Filtrul este format dintr-o lamela de sticla optica invelita intr-un strat metalic prin care trece doar a mia parte din lumina solara. Calitatea imaginii observate este una foarte buna.
FOTOGRAFIEREA ECLIPSEI  Ecilpse Fotografiile Solare in general si cele ale eclipselor solare in particular pot fi usor realizate daca sunt respectate cateva reguli pentru protectia ochiului. Aceste fotografii pot fi facute cu orice fel de aparat ce floseste comenzi manuale. Cu cat distanta focala a obiectivului aparatului de fotografiat este mai mare, cu atat imaginea Soarelui va fi mai mare, variind de la 0,5 mm pentru un aparat cu distanta focala de 50 mm, la aproximativ 23 mm pentru un aparat avand o distanta focala de 2500 mm.
Pentru fotografiere sunt de asemenea necesare filtre care pot fi realizate din foi de poliester aluminate, sau pot fi filtre solare clasice, precum cele folosite la observarea prin instrumente optice, filtre ce vor fi asezate inainte de obiectivul aparatului.
Este de asemenea recomandata folosirea unui film fotografic de mica viteza (ISO 50-100). Pentru a calibra aparatul si a stabili timpul de expunere ce va fi folosit pentru fotografierea eclipsei trebuie facute cateva teste inainte de eclipsa prin fotografierea Soarelui folosind, pe rand, toti timpii de expunere. In functie de rezultatul obtinut dupa developare se va decide aspura timpului de expunere optim ce va fi folosit pentru fotografierea eclipsei.
In faza de totalitate a eclipsei filtrul trebuie scos de pe obiectivul aparatului. Fotografiile coroanei solare, ale protuberantelor si a cromoseferei pot fi deosebit de spectaculoase iar realizarea lor nu necesita folosirea filtrelor si nici tehnici de fotografiere deosebite. Pentru fotografiere se vor folosi timpi de expunere mici, deoarece cromosfera este foarte stralucitoare. De asemenea este nevoie de o distanta focala mare pentru a observa cat mai multe detalii. Cu cat distanta focala este mai mare, cu atat imaginea obtinuta va fi mai buna si mai plina de amanunte.
Ideala pentru fotografierea eclipsei este folosirea unei monturi ecuatoriale electrice, care are avantajul de a urmari Soarele pe tot parcursul eclipsei fara interventie umana.
FILMAREA ECLIPSEI  Eclipsa totala
Pentru filmarea fazelor partiale este necesar un filtru de densitate 5, care nu transmite decat a suta mia parte din lumina solara. Chiar daca filtrul folosit nu este foarte bun, el nu prezinta riscuri pentru ochiul uman deoarece observarea eclipsei pe ecranul de control al camerei este - indiferent de luminozitatea imaginii - nevatamatoare pentru ochi. Filtrele care sunt folosite in acest caz sunt cele folosite si la aparatele de fotografiat.
Pentru a se filma faza de totalitate se poate renunta la filtrele optice si este recomandata folosirea unui zoom optic maxim al camerei, precum si controlul manual al camerei. La sfarsitul fazei de totalitate filtrele trebuie puse la loc.
De-a lungul intregii filmari, camera video trebuie asezata pe un postament stabil sau pe o montura ecuatoriala electrica.
Pentru fazele de partialitate nu este necesara filmarea continua deoarece interesul fata de aceste faze este destul de redus. In timpul fazei de totalitate insa, este necesara filmarea continua pentru a prinde toate detaliile spectaculoase ce pot aparea pentru ca in final sa fie atent analizate si studiate.
| 
