1:53 PM Colindatorii |
 Colindătorii Cad fulgii mari, încet zburând Și-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul. Demult şi patul ne-aştepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar şi dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea săracă, Și boul cum sufla milos, Căldură ca să-i facă, Drăguţ un miel cum I-au adus Păstorii de la stână Și îngerii albi cântau pe sus, Cu flori de măr în mână. Și-auzi ! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum, Se-aud acum în tindă - Noi stăm cu ochii pironiţi Și fără de suflare: Sunt îngerii din cer veniţi, Cu Leroi, Domnul mare ! Ei cântă-nălţător și rar Cântări de biruinţă, Apoi se întorc şi plâng amar De-a Iudei necredinţă, De spini, de-ostaşi, şi c-a murit.. Dar s-a deschis mormântul Și El acum e-n cer suit Și judecă pământul. Și pănă nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam niciunul- Sărac ne-a fost, dar cald şi drag În casă-ne Crăciunul. Și în târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Și-n vis vedeam tot flori de măr Și-n faşă, mic, pe Domnul. George Coșbuc |
|
|
| Total comentarii : 0 | |