Baschetul a aparut in 1891, cand seful departamentului de educatie fizica al Colegiului "Springfield" din Massachusetts, Luther Gulick, impreuna cu profesorul de sport James Naismith au inventat un nou joc pentru a intretine in forma atletii in timpul sezonului de iarna. Cu o minge obisnuita de fotbal, ei au convocat 18 tineri, au numit capitani pentru cele doua echipe a cate noua jucatori fiecare si i-au invatat un nou joc "Basket Ball". 

Naismith, care schitase 13 reguli originale, a trimis pe portarul colegiului sa gaseasca doua cutii care sa fie fixate de grilajul balcoanelor din sala de gimnastica, cate una de fiecare parte, pentru a servi drept tinta. Portarul, a gasit doar doua jumatati de cosuri pentru fructe si jocul a fost jucat cu acestea. 

Mingea de fotbal si cosul de fructe au dus la evolutia echipamentului. Spre exemplu, la inceput cosul era inchis la fund, facind ca cineva sa se urce pe o scara pentru a recupera mingea dupa inscrierea unui punct. Cosul de fructe a fost mai tarziu schimbat cu un cerc metalic avand o pasa atarnata dedesubt, iar in 1906 s-a hotarat sa se desfaca plasa pentru ca mingea sa poata cadea.

Primele mingi de baschet au fost facute din fasii de piele lipite intre ele, cu o camera de cauciuc inauntru. Pielea a fost acoperita cu o captuseala pentru uniformitate si intaritura. Mingea din fibra, introdusa in 1942, a fost un pas inainte pentru sport. Mingea din fibra, realizata industrial, avand o marime si o forma constanta, a oferit o mai buna durabilitate, facand jocul mai consistent si ajutind jucatorii la dezvoltarea abilitatilor individuale. In cele 13 reguli originale ale lui Naismith, mingea putea fi batuta cu o mina sau cu amindoua in orisice directie, dar jucatorii nu puteau sa dribleze deoarece nu aveau voie sa se deplaseze cu mingea. La inceputul lui 1910 un jucator putea dribla dar nu avea voie sa arunce la cos dupa aceasta. Toate acestea s-au schimbat in 1916, cind jucatorii aveau voie sa arunce la cos dupa un dribling.