Pe scurt, banca primeste parmezanul de la producatorii locali si le acorda acestora imprumuturile de care au nevoie, percepand o dobanda de 3-5%, in functie de calitatea branzei.

Mecanismul face ca, vreme de doi ani cat dureaza pana ca branza sa se matureze in seiful umidificat, banii sa circule si sa le permita producatorilor sa isi creasca animalele si sa isi plateasca angajatii. 

Branza din seifuri este astfel tratata precum aurul, trebuie sa indeplineasca anumite criterii, este testata, curatata si chiar gustata din cand in cand, pentru a se vedea daca i se mentine ratingul.  

Expertul degustator Cristian Bertolini a declarat pentru CNN ca fiecare lot trebuie sa indeplineasca niste criterii stricte. Daca nu se intampla acest lucru, ratingul produsului este scazut si aceasta nu mai primeste eticheta de Parmigiano Reggiano, fiind vanduta ca o branza italiana de rand.   

Familia Caretti se ocupa cu productia de branzeturi din 1925, iar astfel de imprumuturi au permis sa isi mentina afacerea in viata. Datorita relatiei vechi pe care au dezvoltat-o cu banca, acum au acolo propriul seif pentru depozitarea parmezanului. In fiecare zi produc cate 32 de roti de Parmigiano Reggiano, ajungand la aproape 12.000 pe an.  

"Nu e vorba de o munca grea, ci de o pasiune puternica, pentru mine si pentru toti ai mei", spune proprietarul Davide Caretti, care a preluat afacerea de la tatal sau.