La sfarsitul anilor '90, multe companii au instalat mai multe cabluri decat aveau nevoie, astfel ca, in prezent, exista retele intregi care nu sunt folosite. Acestea sunt cautate de companiile web care incearca sa-si extinda retelele private.

Prin extinderea retelelor private, companiile din IT ar putea impiedica guvernele sa le urmareasca activitatea.

Din punct de vedere juridic, guvernele pot folosi ordine judecatoresti pentru a primi acces la informatiile care circula prin retelele lor.

Daca Google sau alte companii inchiriaza fibra optica de la un alt provider, acesta va putea fi obligat pe cale judecatoreasca sa asigure accesul la retea.

In cazul in care detin propriile retele, companiile pot fi paznicii acestor informatii si pot avea un control mai mare asupra a ce informatii sunt accesate de autoritati.

In prezent, Google detine 160.000 de kilometri de fibra optica, iar in noiembrie a anuntat proiectul Google Fiber, care este disponibil, momentan, doar in statul Kansas. Google incepe sa concureze direct cu companiile telecom de la care inchiria conexiuni, pana de curand.

Proiectul Google Fiber ofera posibilitatea rezidentilor sa-si inlocuiasca furnizorul de internet cu serviciul de la Google, despre care se spune ca este de 100 de ori mai rapid.

Facebook si-a extins in iunie reteaua europeana si a lansat un centru de date in apropierea Cercului Polar.

Ambele companii au investit in cabluri submarine, in jurul Asiei. Inainte de aceste investitii, gigantii IT foloseau conexiuni inchiriate de la furnizorii traditionali, care controlau cantitatea de date trimisa pe retea si, in anumite momente, puteau "inchide robinetul" atunci cand conexiunea era suprasolicitata.

Cu noile conexiuni proprii, companiile se pot orienta spre a oferi servicii mai rapide, la costuri mai mici.